Reflecţie: Tinerii şi mass-media

Învierea rămâne, scenariile trec

Încă o dată unele canale de televiziune, şi în general mass-media, ne dau ocazia să ne întrebăm serios cum ne raportăm la ele şi în ce măsură ştim să avem un spirit critic în ceea ce priveşte informaţia şi opinia. Este interesant că aşa cum anul trecut, înainte de Paşti, un canal de televiziune ne-a prezentat “Evanghelia după Iuda”, şi anul acesta, tot înainte de sărbătoarea Învierii lui Cristos, se repetă “scenariul”, de data aceasta din partea altui canal şi cu o altă pretenţie: de a fi descoperit “Mormântul pierdut al lui Iisus”. Marea “descoperire” a fost “produsă” de James Cameron în colaborare cu Simcha Jacobovici. Aflând această ştire “clamoroasă” i-am întrebat pe unii tinerii ce părere au despre acest lucru. Cei cărora adevărurile de credinţă nu le erau străine, mi-au dat de înţeles că sunt convinşi de faptul că totul este “cusut cu aţă albă”, nelipsind din partea lor zâmbetele ironice referitoare la pretenţia regizorului de a fi făcut o descoperire şi de a fi realizat un documentar. În schimb tinerii mai şovăitori în privinţa credinţei, mi-au zis că nu ştiu prea multe despre învierea lui Cristos, dar ştiu sigur că “se fac bani frumoşi” de pe urma unor astfel de teorii, aşa cum a fost şi “Codul lui Da Vinci”. Toţi însă mi-au spus că astfel de teorii lansate pot face mult rău, mai ales celor care nu au o credinţă destul de puternică sau celor care sunt în căutarea credinţei. Încă o dată se dovedeşte faptul că problema omului de astăzi nu este aceea că nu mai crede, ci că el crede în orice!

James Cameron, care a “scufundat” Titanicul şi i-a “terminat” pe mulţi cu seria “Terminator”, a reuşit, cu această ultimă operă ştiinţifico-fantastică, să “înmormânteze” nu credinţa în învierea lui Cristos, ci încrederea în profesionalismul, competenţa şi buna-intenţie a unei mari părţi din industria mass-media. Aşadar, acest fapt ne dă ocazia să ne întrebăm: cum trebuie un tânăr să se raporteze la tot ceea ce este mass-media?

În primul rând orice tânăr trebuie să fie conştient că mass-media, deşi ar trebui să promoveze binele omului, este din ce în ce mai mult un instrument de condiţionare. Multe dintre filme, emisiuni şi video-clipuri deformează realitatea, răspândesc false modele de viaţă şi îi constrâng, mai ales pe cei tineri, să se conformeze pentru a fi “în rând cu lumea”. Însă lumea mass-media, în care totul este “frumos şi plăcut”, este o lume fabricată, ireală, care nu umple viaţa, ci, dimpotrivă, o goleşte de ceea ce este cel mai adevărat şi uman.

În al doilea rând, un tânăr care analizează puţin situaţia nu poate să nu îşi dea seama că mass-media alimentează din ce în ce mai mult o cultură a satisfacţiei şi a plăcerii. Căutarea binelui şi a fericirii este legitimă pentru fiecare om, însă o mare parte din mass-media, prin programele sale, amăgeşte persoana, oferindu-i doar câteva clipe de bucurie sau de mulţumire fără a o ajuta să îşi construiască o viaţă cu adevărat fericită.

În al treilea rând, orice tânăr trebuie să deschidă ochii şi să nu accepte să fie victima intereselor comerciale. Multe emisiuni tv., reviste, spoturi publicitare, video-clipuri etc. nu au decât un singur interes: să facă bani pe spatele tinerilor. Astfel continuă să propună mesaje care generează teamă şi nesiguranţă şi fac ca viaţa tinerilor să nu fie senină şi mulţumitoare.

Ţinând cont de toate aceste lucruri nu înseamnă că toate mijloacele de comunicare în masă trebuie să fie demonizate! Un bisturiu în mâna unui medic poate salva o viaţă, în mână unui criminal poate ucide! Aşadar, este important să învăţăm să folosim cu discernământ toate aceste instrumente de comunicare, încât ele să fie spre creşterea noastră. Iată două criterii în acest sens. Mai întâi trebuie să ne educăm să comunicăm prin intermediul acestor mijloace şi nu doar să consumăm. Putem fi protagonişti şi nu doar destinatari sau, mai grav, victime! Apoi este necesar să ne educăm sa avem un spirit critic faţa de tot cea ce ni se propune. “Nu tot ce zboară se mănâncă”, spune un proverb, deci nu tot ceea ce se vede pe ecranul televizorului, se citeşte pe internet sau se lecturează într-o revistă este adevărat. Exerciţiul analizei, al reflecţiei şi, dacă este cazul, al contestării nu trebuie să lipsească.

În ceea ce priveşte tentativele de a “înmormânta” credinţa creştină să învăţăm fiecare că trebuie să căutăm mai mult în Sfânta Scriptură răspunsurile adevărate şi să ne apropiem de Iisus Hristos cel Înviat, Domnul timpului şi al istoriei, pe care nici un mormânt (nici cel al mass-media) nu îl poate reţine.

Tu preferi să crezi în orice sau preferi ca orice să te apropie mai mult de Hristos cel viu?